de Lucian Puşcaşu

Caracteristica principală a unui proces de manipulare este folosirea oamenilor în scopuri personale. Oricine poate recurge la manipulare dacă cunoaşte principiile din spatele ei, astfel încât să ajungă la îndeplinirea intereselor personale. Bineînţeles, nu recomand să devii o astfel de persoană, ci să fii conştient când se recurge la manipulare şi în ce măsură eşti expus.

Firea omenească e imperfectă. Are diverse slăbiciuni şi vulnerabilităţi incontrolabile la care, dacă un individ ajunge, le poate folosi în procesul de manipulare. Astfel, a cunoaşte psihologia oamenilor pentru a şti cum să-i manevreze e condiţia necesară pentru ca procesul de manipulare să îşi atingă scopul. În cele ce urmează vom descrie cum oamenii trec prin procesul de manipulare, punctând patru etape esenţiale.

1. Descoperă punctul slab

Fiecare om are un călcâi al lui Ahile. Acest punct slab este, de regulă, un sentiment de nesiguranţă, o emoţie, o cerinţă greu de reprimat ori o mică plăcere secretă. O dată descoperit, poate fi folosit în actul de manipulare.

Nu există nici un om fără slăbiciuni, în care acea armură psihică a sa să nu reziste şocurilor, fără un călcâi al lui Ahile, unde, o dată atins, să cedeze tentativelor de manipulare. Unii nu fac un secret din slăbiciunile lor, alţii le ascund. Aceştia din urmă sunt, adesea,sunt tocmai cei mai vulnerabili.

Trăim îmbrăcaţi într-o armură permanentă, ca să ne protejăm împotriva schimbărilor şi a acţiunilor prietenilor sau rivalilor noştri. Dorinţa noastră cea mai vie este să fim lăsaţi în pace să facem ceea ce vrem, în felul în care vrem. Dacă eşti silit să te izbeşti tot timpul de această rezistenţă, vei irosi teribil de multă energie.

2. Cum se descoperă punctele slabe?

a) Comunicare: Conversaţia de zi cu zi constituie cea mai bogată sursă de informaţii asupra slăbiciunilor. Actul de manipulare se realizează prin comunicare, de cele mai multe ori. Persoana în cauză începe a arăta interes. Impresia de a avea la dispoziţie un ascultător plin de empatie ne oferă sentimentul de a ne putea deschide.

b) Schimb de secrete: În actul de manipulare, comunicarea vulnerabilităţii e o tehnică foarte bună de a primi acelaşi lucru. Manipulatorul se preface că îşi deschide sufletul în faţa persoanei puse sub observaţie şi-i împărtăşeşte secrete.

Secretul este unul inventat, fără valoare de cele mai multe ori, dar e livrat în aşa manieră încât pare real. Actul de manipulare urmează principiul obligaţiei: unei confidenţe i se răspunde cu o alta, nu doar la fel de sinceră, ci încă şi mai plină de adevăr.

c) Complimente: De obicei, individul are în vedere o listă de puncte slabe. Va căuta să le verifice în mod indirect. De exemplu, atunci când ghiceşte că un om simte nevoia să fie iubit, îl flatează. În cazul în care îi primeşte complimentele, poate uşor să recurgă la manipulare. El observă amănuntele, lucrurile care îi fac plăcere victimei, energia pe care o transmite şi o preferă etc. Toate acestea sunt elemente importante care pot fi folosite în diversele forme de manipulare.

d) Ceea ce valorizează: Tot ce ţine de manipulare are legătură, într-o primă fază, cu ce valorizează subiectul: idolii lui, ideile şi valorile pe care le consideră parte din el sau visele apropiate şi îndepărtate. Acestea sunt lucruri mari, iar pentru a ajunge la ele, manipulatorul începe cu lucrurile mici. Ceea ce îl preocupă sunt informaţiile care ies la iveală din fleacurile aparent banale, dar care reprezintă punctul de plecare în a cunoaşte vulnerabilităţile unei persoane, ce le va folosi în procesul de manipulare.

e) Descoperă copilul neajutorat: Cele mai multe puncte slabe au originea în anii copilăriei. Poate că unele cerinţe de natură afectivă i-au rămas neîmplinite şi pot fi folosite în manipulare. Acest om înaintează în vârstă, dar golul din trecut nu dispare niciodată. Informaţiile legate de copilărie reprezintă unul dintre elementele cheie pentru înţelegerea slăbiciunilor.

În această direcţie, el ştie că atunci când îl atinge pe individ, acesta va reacţiona adeseori în mod copilăresc. Pur şi simplu stă la pândă şi vânează reacţiile infantile. Dacă victima a suferit din cauza absenţei sprijinului părintesc, se preface că îl oferă pe al lui. Dacă îşi dezvăluie o anumită preferinţă sau o slăbiciune ascunsă, se arată îngăduitor. În orice cens, procesul de manipulare implică a se apropia de persoana în cauză, mai precis de copilul din el.

f) Caută contrastele. Un aspect foarte vizibil ascunde adeseori însuşi contrariul său. Un exterior cuminte poate ascunde o fire slabă. Persoanele sedentare ar da orice în schimbul aventurii. Timizii simt nevoia de a fi sociabili. În multe situaţii, slăbiciunile oamenilor constau în contrariul calităţilor pe care le etalează.

g) Umple golul:Cele două principale „goluri” de umplut sunt insecuritatea şi nefericirea. Cei nesiguri de ei înşişi sunt însetaţi de orice formă de acceptare socială, iar în ceea ce îi priveşte pe cei nefericiţi, se caută sursa durerii lor. Capacitatea de a răspunde acestor nevoi furnizează un mare potenţial de manipulare.

h) Emoţiile: cele imposibil de controlat pot naşte teama. Aceste emoţii sunt libidoul, lăcomia, orgoliul sau ura. Oamenii căzuţi pradă acestor emoţii nu mai sunt în măsură să se controleze, dar, prin ele, pot fi controlaţi de alţii prin manipulare.

i) Nevoia de acceptare şi de recunoaştere: năzuinţa lor de a se şti importanţi constituie cele mai „productive” slăbiciuni din câte se pot exploata. Individul vede în acestea oportunităţi ce pot fi valorificate prin metode de manipulare. Astfel, îi determină pe oameni să se simtă bine în preajma lor, mulţumiţi de ei înşişi, de poziţia lor socială, şi de capacitatea lor intelectuală. Îşi asumă un rol pozitiv, întrucât le oferi acestor oameni ceva ce nu au cum obţine singuri.

3. Exploatează fanteziile

Semenii noştri au o copleşitoare dorinţa de a crede. Procesul de manipulare se realizează în cuvinte vagi, dar care să lase să se întrevadă un viitor plin de promisiuni. Va pune accentul pe entuziasm, în detrimentul raţiunii şi logicii limpezi. Pentru ca acest aer vag să devină atractiv, utilizează cuvinte răsunătoare, dar imprecise, pline de căldură şi de entuziasm. Toate creează o impresie de cunoaştere tehnică, specializată ce conferă în manipulare o aureolă de om profund celui ce le foloseşte.

Oamenilor le e frică a se confrunta cu adevărul. Prin urmare, îl evită pentru că pare neplăcut sau insuportabil. Manipulatorii nu vor vorbi despre el şi nu-l vor invoca decât când au certitudinea că face parte din planul lor de manipulare.

Pe unii oameni, destrămarea iluziilor îi demolează din temelii. Oamenii nu cred decât rareori că necazurile îşi au originea în propriile lor greşeli. Preferă să dea vina pe atcineva din afară, iar salvarea nu poate veni decât tot din exterior, prin apelarea la propriile fantezii.

Procesul de manipulare ar trebui să fie o sursa bucuriei pentru oameni ca ei să se confirme la planul manipulatorului, iar bucuria izvorăşte din visele şi fanteziile oamenilor. Acesta nu promite niciodată ameliorarea situaţiei prin sacrificii şi eforturi serioase, ci promite luna de pe cer şi comorile pământului.

Fanteziile nu se nasc din nimic. Au nevoie de realitatea sufocantă care să favorizeze înrădăcinarea şi înflorirea fanteziilor. Astfel, când e vorba de manipulare, individul se va folosi de tot ceea ce e neplăcut şi banal în lumea victimei, pentru a construi, pe baza lor, fanteziile cu care să atragă acea victimă.

Lecţia este clară: nu te lăsa niciodată fermecat de portretele împodobite ale fanteziilor tale prezentate de cineva. Pot fi folosite în scop ascuns, spre manipulare. Dacă lucrurile vin pe ne-pusă-masă, totul devenind dintr-o dată prea roz, ar trebui să îţi ridici semne de întrebare.

Fantezia e mult mai dulce decât realitatea. Prin urmare e uşor de folosit în manipulare. În contrast cu realitatea, fantezia e o schimbare totală de soartă, fără a fi nevoie de muncă, noroc, sacrificiu de sine şi consum de timp, totul petrecându-se ca printr-o atingere a unei baghete magice. Ce scenariu ideal, nu? Mintea noastră e complet absorbită la asemenea iluzii.

4. Seduc prin şarmul lor

Aici nu mă refer la seducţia dintre un bărbat şi o femeie, ci la capacitatea individului de a folosi propriul şarm în manipulare, spre a intra sub pielea oamenilor. Seducţia se bazează pe arta de a-i influenţa pe ceilalţi, manipulându-le vulnerabilitatea. Persoana sedusă devine mai uşor o marionetă în mâna păpuşarului care recurge la manipulare.

În manipulare este învinsă rezistenţa, exploatându-se emoţiile, valorile şi priorităţile, afecţiunile şi temerile. Când este vorba despre manipulare, efectele de acest tip sunt dezastruoase. Manipulatorul trebuie să fie mereu atent cu cei din jur, să le sondeze felul de a gândi, să-şi potrivească vorbele după ale victimei şi să îi gâdile acolo unde le place.

Atunci când face cunoştinţă cu cineva, se retrage cu un pas înapoi, ca să încerce a-şi da seama ce anume caracterizează persoana respectivă. În manipulare, individul îi lasă să înceapă să vorbească despre ei înşişi, nerăbdători să-şi impună voinţa şi prejudecăţile. Îi lasă să facă afirmaţii categorice, să se laude şi să îşi etaleze puterea.

De îndată ce are toate datele pentru procesul de manipulare, va face apel la emoţii şi va miza pe vulnerabilitatea lui intelectuală. Va fi atent la ceea ce îi individualizează (părţile particulare), şi la ceea ce au în comun cu toată lumea (reacţiile emoţionale primare). Ţinteşte emoţiile de bază, dragostea, ura sau gelozia şi va căuta să le reducă controlul asupra acestor trăiri emoţionale, făcându-şi victimele încă şi mai vulnerabile la efortul de a le convinge.

Când e vorba de manipulare, calea cea mai rapidă de a cuceri mintea omului este să-i arăţi cât mai simplu şi mai clar cu putinţă în ce fel o acţiune îi va fi utilă, ba chiar profitabilă. Motivaţia cea mai puternică este interesul personal. Cauzele măreţe pot seduce pentru o clipă, dar după ce înfierbântarea a trecut, apare repulsia şi sentimentul de nesiguranţă. Încet-încet ne dăm seama că am trecut prin mâinile păpuşarului şi procesul de manipulare executat cu măestrie de el.

Cel ce manipulează ştie că oamenilor nu le pasă de adevăratele cauze ale schimbării. Ei refuză să accepte că ea constituie rezultatul muncii sau al oricărei stări banale cum ar fi epuizarea, plictiseala sau deprimarea. Ar da orice numai să creadă în ceva romantic, care să-i exalteze. Pur şi simplu mor de dorinţa de a auzi despre îngeri şi cai verzi pe pereţi.

Manipulatorul se face pe plac în toate aceste privinţe prin şarmul său. Va apărea ca sursa mistică a unei transformări personale, pe care individul o caută cu nesaţ. Individul ţinteşte întotdeauna sus. Cu cât iluzia pe care o creează este mai mare şi mai îndrăzneaţă, cu atât e mai bine pentru procesul de manipulare.

Concluzie

A recurge la manipulare e destul de tentant. Firea omenească e sensibilă la vulnerabilităţi, puncte slabe, nevoia de a crede şi şarmul unei alte persoane. Toţi aceşti factori sunt implicaţi în tot ceea ce înseamnă manipulare.

Oricine e atât supus la riscurile de manipulare, cât şi la ideea de a folosi principiile în scopuri personale. Îţi urez să faci alegerea etică pentru oameni şi pe cea înţeleaptă pentru tine!

Lucian Puşcaşu

https://dezvoltareinterioara.com/trasaturi-manipulative-cum-are-loc-un-proces-de-manipulare/