Ani de zile am studiat capacitatea organismului de a se vindeca. Hrana, bauturi miraculoase, plante si tot felul de remedii naturiste si nu numai, invadeaza piata on-line si targurile de ezoterism. Multe dintre acestea sunt benefice pentru organism, pentru corpul fizic. Dar ce facem pentru celelalte corpuri ale noastre? Ce facem pentru suflet si spirit?

Doua intrebari care m-au determinat sa-mi pun o singura intrebare. Cum se poat vindeca corpul fizic plecand de la corpul astral si cauzal?

Bunicul meu nu a facut studii de bioenergie dar avea darul de a vindeca. Bunica intotdeauna apela la el si spunea ca atunci cand Tata Mare ii facea masaj durerile treceau instantaneu.

Nu stiu sigur daca am mostenit dorinta de a utiliza energia universului de la el, dar dorinta de a studia aceste fenomene sigur de la el am mostenit-o. Asa am ajuns sa intru in aceasta lume magica a bioenergiei si a karmei. Karma este legata intrinsec de energiile Universului, de Creator.

Primele acte terapeutice le-am realizat asupra corpului meu. Orice durere o aveam o tratam energetic. Dupa cateva sedinte ea disparea. Apoi, intr-o zi o durere nu trecea. Reiki, flacara violet, etc. Nimic. Durerea nu trecea. Ceva nu mergea. Ceva eu trebuia sa realizez, ceva trebuia sa elimin din comportamentul meu, din structura mea energetica. Asa am inceput sa-mi pun intrebari si sa cercetez actiunile sau inactiunile noastre asupra vietiilor noastre.

Dupa ceva timp am inteles. Orice actiune terapeutica, orice act terapeutic trebuie indreptat in special si in principal asupra sufletului/spiritului nostru. Pentru ca ele sunt primordiale. Asa cum am mai spus, sufletul si spiritul nu pot fi contaminate. Protectia o reprezinta boala.

In primul rand trebuia sa ma echilibrez eu din punct de vedere energetic. Echilibrarea nu se poate realiza decat daca lucram asupra purificarii karmei. Trebuie sa intelegem in ce fel actiunile noastre, din toate vietile, precum si influenta actiunilor stramosilor nostri (parinti, bunici) ne influenteaza.

Studiind actiunea karmei si purificarea acesteia, eram sceptic in ceea ce priveste actiunile imediate. Dar multe intamplari m-au dus la intelegerea faptului ca, in aceasta perioada pe care o traversam, orice actiune se plateste imediat. Poti lovi un om cu pumnul dar este interzis sa-l urasti, este interzis ca ura si resentimentele sa-ti cuprinda sufletul. Orice supare pe cineva ducea la un mic inconvenient, la un mic accident. Asa am inteles ca incepem sa platim. Asa am inteles ca timpul a venit. Nu mai exista rostogolirea actiunilor noatre in celelalte vieti.

Acum omului nu ii mai este dat sa fie ori sfant ori materialist (sau infractor). Fiinta umana trebuie sa se vindece. Ea trebuie sa se echilibreze. Fiinta umana trebuie sa se purifice. Acum noi trebuie sa fim OAMENI.

Din ce in ce mai multe studii duc la o singura concluzie. Incidenta bolilor a crescut. In primul plan se afla bolile cardiovasculare. Inima este centrul iubirii. Lipsa iubii din noi afecteaza in primul rand inima. Tot in inima se afla scanteia de divinitate care asteapta sa o descoperim, sa o scoatem la lumina in trupurile noastre.

Pe un loc fruntas se afla incidenta cancerului. Un iubit maestru al meu a scos o carte cu un titlu sugestiv – “Cancerul – boala tristetii”. Daca intrebati oameni care sufera de cancer daca in viata au fost tristi, probabil ca multi dintre ei vor raspunde ca nu. Ca au fost o fire vesela, joviala, ca au iubit viata. Si au dreptate. Numai ca uita un singur lucru. Sufletul nu poate fi atacat. Orice actiune a unui om impotriva unui alt om, este un atac la Divinitate. Orice suparare care patrunde in suflet este un atac asupra Divinitatii. Orice suparare a unui om pe el insusi este un atac asupra Divinitatii.

Supararea pe Creator, pe Divinitate, pe Dumnezeu nu este posibila. Apararea sufletului impotriva oricarui atac duce la boala si in final la cancer si moarte.

Cea mai mica suparare pe cineva poate aduce prejudicii sanatatii si destinului celui pe care ne suparam. Dar si in acest caz este necesara o precizare. Nu trebuie sa lasam supararea sa intre in suflet. Nu trebuie sa pastram supararea pe cineva. Putem face observatii, remarci dar nu trebuie sa pastram supararea in suflet.

Tocmai de aceea am inteles, ca terapeut, ca trebuie sa te debarasezi de ura, ranchiuna, de emotii negative de orice fel. Dar si invers. Orice suparare pe terapeut poate duce la un pericol fizic pentru cel ce se supara.

De aceea sunt foarte atent la ceea ce spun si ce fac. Daca trebuie sa iau atitudine incerc sa o fac cat mai elegant si sa fiu bine inteles. Blamarea si judecarea celorlati oameni trebuie sa dispara din comportamentul unei fiinte umane. Trebuie sa intelegem ca fiecare actiune a unui om este in concordanta cu logica Divina.

Nimic din Univers nu se intampla degeaba. Totul are o justificare si o legitimitate bazata pe legile Universului, pe legile Creatorului.

In inforenergetica orice actiune indreptata asupra unei fiinte se numeste atac PSI. Atacul poate fi constient sau incontient. Dar nu asta are importanta. Important este ca atunci cand un om este tinta unui atac PSI, cauza acestuia se afla in comportamentul lui sau al unor membrii din familia lui (descendenti sau urmasi). Orice atac info sau bioenergetic asupra unei fiinte va conduce la un sir de reactii in lant, deoarece orice agresiune de acest fel este considerata ca o agresiune si o incalcare grava a legilor Divine si a Universului, si va genera noi pedepse.

Universul este creat si controlat de Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca fiecare pedeapsa vine de la El. Exista un mecanism uimitor al autoreglarii campurilor.

Dumnezeu nu bate, asa cum se spune gresit afirmativ in cultura populara. Va dati seama ce ocupat ar fi Creatorul daca ar trebuii sa se ingrijeasca de fiecare fiinta. Tocmai de aceeea legile Divine, legile Universului trebuie respectate. Orice incalcare a lor se face in mod constient sau nu de catre omul in cauza. Aceasta duce la o reactie care inseamna pedeapsa. Pierderi, suferinte, boli, moarte. Fiecare dintre noi vom pleca la un moment dat, dar trebuie sa intelegem cum vom pleca. Mai rau decat am venit sau evoluati.

Fiecare atac comporta doua directii. Daca omul ataca individual el va plati individual. Cu cat el se considera mai bogat in lucruri materiale sau sprirituale dar fara existenta iubirii catre Creator, el va plati mai repede.

Daca omul ataca in calitate de reprezentant al societatii atunci va plati societatea. Iata de ce Romania si poporul roman o duce asa de bine de 26 de ani. Prima agresiune a fost uciderea sotilor Ceausescu. Uciderea lor in zi de sarbatoare de catre indivizii care au actionat ca reprezentanti ai societatii au adus grave probleme societatii in ansamblu. Si cum crima inseamna distrugere, de atunci a inceput distrugerea societatii romanesti si a Romaniei.

Actiunile unor oameni realizate din postura de reprezentanti ai societatii au efect devastator asupra poporului roman si asupra Romaniei. Fiecare dintre noi poate observa acest lucru in viata de zi cu zi.

In cazul lovirii cu pumnul sufera cel care primeste. In cazul unui atac PSI, intrucat omul este la nivelul biocampurilor intr-o conexiune directa cu rudele sale, cu copii sai, lovitura traverseaza lantul rudeniei. Si ca recul, pedeapsa vine impotriva agresorului si a familiei acestuia.

Deoarece spiritul, informatia in Univers sunt primordiale in raport cu partea fizica, orice problema fizica este legata in primul rand de influentarea structurilor informationale, spirituale ale omului.

Tocmai de aceea trebuie sa cautam in permanenta sferele superioare ale evolutie: iubirea pentru Creator, spiritualitatea, nobletea sufleteasca, dragostea pentru a primii suficienta energie si toate acestea pentru ca acest mod de intelegere trebuie sa constitue un principiu de viata. Daca ne gandim la energie separat, disociind-o de notiunile de spiritualitate, de etica, ne condamnam structurile spirituale la saracie, umpland de energie doar corpul fizic. Lipsa energiei din celelalte corpuri, din structurile astrala si cauzala duce inevitabil la distrugerea corpului fizic.

Un maestru drag mie spunea: „energia pe care o primim prim intermediul simtamintelor superioare ne vindeca trupul, destinul si sufletul. Tratarea mecanica a problemei si orientarea spre energie bruta duce la deformari ale structurilor spiritual fine iar consumul sub orice forma duce la degradare.”

Am mai spus-o si o mai spun inca o data

Daca incercam sa vindecam trupul fara sa intelegem cauzele bolii, putem prejudicia sufletul deorece boala este o aparare, un blocaj al comportamentui incorect si al neintelegerii lumii inconjuratoare.

De aceea, un terapeut trebuie, mai intai de toate, sa gaseasca impreuna cu pacientul motivele bolii, sa-l ajute pe bolnav sa inteleaga si sa evite pe viitor greselile comise.

A fi terapeut in zilele noastre, in acest timp pe care-l traversam este o misiune foarte dificila. Terapeutul, pana cand nu elimina din campurile lui toate tulburarile, sentimentele negative, nu are posibilitatea de a vindeca, nu are dreptul de a vindeca pentru ca deformatiile structurilor lui pot pricinui un prejudiciu bolnavului. Unii maestrii care aplica teoria karmei au emis si teoria conform careia structurile deformate ale pacientului se pot muta in campul terapeutului si atunci acestuia si rudele lui vor trebui sa ispaseasca karma pacientului.

Personal sunt relativ sceptic la aceasta informatie. Cred ca fiecare om are propria lui karma, propriul lui model informational-cauzal. Actiunile fiecarui om nu se pot transmite la altul daca nu se interactioneaza cu el asa incat sa ne creeze karma. Este vorba aici despre actiunile noastre in vindecarea trupului pacientului fara a se putea vindeca singur. Terapeutul nu vindeca ci ajuta pacientul sa se vindece. Aici totul depinde de pacient.

Noi ne creem karma singuri prin interferenta cu legile Divine care dau boala organismului pentru blocarea programelor de autodistruge a sufletului si spiritului. In unele cazuri nu trebuie sa se intervina. Pur si simplu pacientul nu poate fi vindecat iar timp nu mai este.

Acest fapt l-am inteles la bunica mea. Am incercat dar pur si simplu timpul ei trecuse. S-a dus langa bunicul pe care l-a iubit. Probabil mai mult decat orice. Caci dupa moartea lui ea nu a mai fost ea. Sufletul ei se agatase de bunicul. Nu aveam cum sa-i despart. Tratamentele energetice nu aveau cum sa dea roade. Boala ei venise din atasamentul prea mare. Oricat am iubit-o si o iubesc si as mai fi vrut sa stea, a trebuit sa privesc intoarcerea ei acasa.