12 Aug 13

Într-o bună zi, într-o familie de circari, s-a născut o fetiță. Din generație în generație membrii familiei au oferit reprezentații pe sârmă deasupra mulțimilor emoționate. Aproape din clipa în care erau în stare să vorbească și să se deplaseze, copiii erau antrenați pentru ceea ce urma să se întâmple ulterior. La fel s-a întâmplat și cu fetița. Ea nu a frecventat o școală obișnuită, deoarece conducerea circului angaja meditatori care îi însoțeau. Copiii artiștilor de circ erau școliți la sfârșitul zilei, după ore lungi de antrenamente pe sârmă.

Circarii mai în vârstă luau deciziile legate de ceea ce urmau să învețe copiii și cât de mult timp urmau să exerseze. Curând fetița a învățat să accepte ceea ce era învățată și să execute comenzile fără să le pună la îndoială. Cei care aveau mai multă experiență în mersul pe sârmă au povățuit-o să nu strănute, să nu râdă sau să plângă cât timp era acolo sus, altfel ar putea cădea de pe sârmă și s-ar putea răni. De aceea, fetița a continuat să exerseze până când a fost în stare să ofere o reprezentație fără să i se poată citi vreo emoție pe chip.

Și-a învățat bine lecția, fapt pentru care a devenit o tânără remarcabilă în ceea ce făcea. Părea mulțumită să continue tradiția de familie. Era dispusă să călătorească dintr-un oraș în altul. Totuși, parcă era pustiu în jur. Nu erau mulți tineri de vârsta ei printre circari. Dar niciodată nu s-a gândit la ce ar fi vrut să facă dacă scenariul vieții nu ar fi fost decis în locul ei.

Într-una din nopți, după reprezentație, tânăra a făcut o plimbare pe câmpul din spatele cortului. La un moment dat a dat peste un pisoi moale și jucăuș care alerga vesel după un șoarece de câmp. L-a mângâiat și a căutat ceva de mâncare pentru el. Părea fascinată de plăcerea cu care pisoiul își trăia acele momente din viață, sărind, alergând și reacționând la orice mișcare. De atunci, când circul era în oraș, ea se furișa noaptea pe câmp. Privea cu încântare pisoiul și îl hrănea.

Adora sunetul scos de acela atunci când torcea dacă îl scărpina după urechi. Era încântată când animalul i se freca de picioare mulțumit. Micuța creatură nu părea să aibă un cămin al ei. De aceea fata a decis să o ia cu ea în turnee. ”Voi putea antrena această pisică încât să dea reprezentații precum leii!”, și-a spus ea.
Circul și-a continuat peregrinările. Pisoiul a crescut. Avea o blană stufoasă și mătăsoasă și niște ochi foarte frumoși. Prindea șobolanii din corturi și torcea când era mângâiat. Totuși, lucrurile nu mergeau atât de bine între artista și pisica ei. Degeaba a încercat tânăra să antreneze pisica. Aceasta nu se așeza la comandă, nu stătea nemișcată și nu se rostogolea atunci când i se spunea. Cu cât refuza mai mult antrenamentele, cu atât se mânia mai tare stăpâna sa. Drept pedeapsă a încercat să o încuie în rulotă. Dar pisica a reușit să evadeze. S-a gândit chiar să întrebuințeze biciul folosit în reprezentațiile cu leii. Însă a durut-o mai mult pe ea decât pe pisică. Conflictul dintre cele două părea iminent. Pisica refuza să fie antrenată.

– Dacă nu execuți trucurile pe care le vreau poți să îți iei adio de la mâncarea specială pentru pisici! I-a strigat într-o noapte. Nu ai decât să îți găsești singură mâncare!
Pisica a încercat să se frece de piciorul stăpânei și să se cațere torcând în poala ei. Dar ea a îndepărtat-o cu piciorul.

– Dacă nu mă asculți poți să uiți de mângâieri! A pufnit ea către pisică.

Într-o seară a primit în rulotă vizita unui prieten. Acesta a observat felul în care interacționau cele două. Pisica mieuna de foame, dar tânăra nu îi dădea atenție. Iar când s-a apropiat cerșind să fie mângâiată a fost îndepărtată brutal cu piciorul.

– Ce ai zice să te scap eu de această pisică specială? A întrebat prietenul după ce le-a observat.

– Ce vrei să spui cu asta? Iubesc pisica! A răspuns gazda, întrebându-se cum se putea cineva îndoi de ceva atât de evident.

– Nu o iubești! Nu o hrănești, o mângâi doar arareori și îi permiți să îți stea în poală numai din când în când. Cum poți crede că o iubești când de fapt o tratezi în felul acesta?

– Încerc să o antrenez ca să o putem folosi la circ. Dar ea refuză.. nu știu de ce nu o pot antrena! Leii, pe de altă parte, sunt foarte bine pregătiți. M-am gândit că dacă nu o hrănesc și nu o mângâi, poate că se va da pe brazdă și va face tot ceea ce vreau eu.

– Dacă ai vrut un animal ce poate fi antrenat, atunci ar fi trebuit să îți achiziționezi un câine. Toată lumea știe că o pisică nu poate fi antrenată! De fapt, aceasta este una dintre caracteristicile lor care stârnește admirația! A fost explicația prietenului.

– Cred că glumești! De ce ar vrea cineva o pisică care nu poate să se supună proprietarului ei?

Spunând asta, prietenul a plecat, nu înainte de a o asigura că se va întoarce după pisică.
Fata s-a așezat pe podea și și-a privit pisica. A început să se gândească la ceea ce i s-a spus. Apoi a hrănit-o cu mâncarea preferată. A urmărit-o cum torcea și i se freca de picior, cum se preumbla prin rulotă și își făcea de lucru. Atunci a remarcat că animalul își alegea singur cărarea. Pisica s-a ghemuit lângă ea și fata a adormit cu capul rezema
De un scaun. A căzut într-un somn adânc și liniștitor.

Nu a trecut mult și a început să viseze. Se făcea că nu mai era om, era pisică. S-a simțit liberă să facă orice dorea. Era eliberată de respectarea comenzilor acelora care se considerau cunoscătorii modului în care ea trebuia să își trăiască viața. În sfârșit nu se mai supunea dorințelor lor! Alerga peste câmpii și se simțea încântată de tot ceea ce o înconjura! Era diferit de tot ceea ce simțise până atunci!

Când s-a trezit a fost cuprinsă de un sentiment nou: unul de răzvrătire și independență. Și-a simțit inima pregătită să cuprindă noi înțelesuri. Nu a vrut să mai continue cariera de circar. În schimb a vrut să-și găsească propriul drum în viață, folosindu-se de înțelepciune pentru a decide încotro să o apuce.

Apoi și-a anunțat familia că urma să părăsească circul. La auzul veștii ei au reacționat întocmai cum a reacționat și ea când nu a putut antrena pisica. Ea a înțeles asta acum și totuși a plecat.
Era prima dată în viață când făcea ceea ce îi dicta inima. A însoțit-o prietena ei, pisica. Dacă ar fi dresat-o nu ar fi aflat niciodată ce însemna libertatea. De atunci a găsit zilnic modalități prin care i-a arătat pisicii că a înțeles adevăratul sens al iubirii și al darurilor pe care aceasta le-a adus în viața ei.

după Nancy Davis – ”Povești terapeutice pentru adolescenți ți adulți”